marți, iulie 08, 2008

si iata...


copila duce mana la gura.
mama spune nu.
copila începe sa plângă.
mama ii da o acadea.
iată începutul...
mami...ţiganii cred in dumnezeu?
taci si manca'ti iaurtul.
tăcere.
mami, dumnezeu iubeşte oamenii?
proasta mai eşti fetito.
mami, daca dumnezeu iubeşte oamenii, de ce sunt aşa mici?
iată...pericolul.
mami cum miroase aerul?
si ce culoare are moartea?
mai taci fetito.
cand o sa fiu mare.
of doamne...ce clişeu.
mami. pentru mine moartea e ca un aer duios de toamna ce îmi petrece corpul.
pentru mine moartea e proasta.
si oarba.
si nefericita.
si cred ca dumnezeu a blestemat'o.
oare noi oamenii nu suntem ?