eu nu ştiu să fac şi nici nu ştiu dacă vreau să fac urări de crăciun...
dar...
că tot e crăciunul...
vă rog delectaţi'vă cu http://www.youtube.com/watch?v=8Qx2lMaMsl8
asta aşa ca de crăciun...
fiecare să simtă ce poate, vrea, caută, pe acest suflet de melodie.
vineri, decembrie 25, 2009
marți, noiembrie 24, 2009
duminică, iulie 19, 2009
lift cu personalitate
îmi plac lifturile moi.
aş sta într'un lift moale, flauşat, plin de catifeluri roşu carmin.
ca o cadă în care se avântă un nou născut plină de lapte.
toţi avem un lift moale.
nu toţi stăm în el.
staţi liniştiţi, liftul meu e high tech.
nu cade.
da. mă plimb cu el prin toate cotloanele sinapselor mele. nu se blochează
şi nici nu cade în gol.
ţi dacă ar cădea,
presupunând prin marele absurd,
aş fi teafăr...
că doar de'aia e flauşat cu catifeluri roşu carmin.
până şi culoarea sa ar ascunde urmele de
sânge deloc regal ce îmi preumblă corpul, ţâşnit prin micile găuri
ce ar lăsa sufletul meu uşor descoperit.
aşadar...
nici o teamă.
oricine se poate plimba cu liftul meu.
mai mult decât atât...
puteţi opta pentru incredibila excursie
prin frustrările unui caşalot cu sânge deloc regal.
aş sta într'un lift moale, flauşat, plin de catifeluri roşu carmin.
ca o cadă în care se avântă un nou născut plină de lapte.
toţi avem un lift moale.
nu toţi stăm în el.
staţi liniştiţi, liftul meu e high tech.
nu cade.
da. mă plimb cu el prin toate cotloanele sinapselor mele. nu se blochează
şi nici nu cade în gol.
ţi dacă ar cădea,
presupunând prin marele absurd,
aş fi teafăr...
că doar de'aia e flauşat cu catifeluri roşu carmin.
până şi culoarea sa ar ascunde urmele de
sânge deloc regal ce îmi preumblă corpul, ţâşnit prin micile găuri
ce ar lăsa sufletul meu uşor descoperit.
aşadar...
nici o teamă.
oricine se poate plimba cu liftul meu.
mai mult decât atât...
puteţi opta pentru incredibila excursie
prin frustrările unui caşalot cu sânge deloc regal.
vineri, iulie 10, 2009
decalog de Realitate
Ca să intri prima regulă este să accepți că regulile sunt făcute să fie încălcate.
A doua regulă este interzicerea categorică a debandadei.
A treia regulă este impunerea unei stricte ordini care să nu îți dea voie să faci ceva ce, doamne fere’, nu este permis.
A patra regulă este mersul. Un mers corect şi sănătos nu este bun. El nu este interpretabil, ci doar anormal de singur printre toate figurinele cu mersul ca niște gâște prin ceața socială.
A cincea regulă ar fi privirea. Întotdeauna în jos, apăsată de griji, ca nu cumva să’ţi arăți posibila urmă de demnitate ce ţi’a mai rămas după ce tot creierul a primit imprimeuri sangvine de crepusculi pseudo-renascentişti.
A şasea regulă, minciuna. Minciuna nu ca ordine, ci ca dezordine. Ea nu are voie să dispară de pe iluminatul tău chip absolut inovator şi nou. Altfel nu ai putea fi interpretat. Sinceritatea nu ajută la nimic.
A şaptea regulă. Madonna. Imnul. „i’m a material girl in a material world”. Dacă nu îl înţelegi, nu ai ce căuta în mult prea luminata şi adevărata realitate.
A opta regulă. Nimic nu e la voia întâmplării. Totul are motivaţii. Altfel, devine absurd. Şi, hai să fim serioşi, absurdul nu are ce căuta in realitate, NU?
A noua regulă. Totul de mai sus se amestecă până la omogenizare. Se formează un aluat care îţi va ţine de foame. Şi, în mod categoric, îţi va fura şi somnul, oferindu’ţi nopţi pline de gânduri ce sar ca reminiscenţe ale celui care ai fost cândva, de mult, într’o cu totul şi cu totul altă realitate.
A zecea regulă. Eşti obligat să mori. Asta doar ca să îţi dai seama de minuscula ta existenţă, total inutilă şi ştearsă.
A doua regulă este interzicerea categorică a debandadei.
A treia regulă este impunerea unei stricte ordini care să nu îți dea voie să faci ceva ce, doamne fere’, nu este permis.
A patra regulă este mersul. Un mers corect şi sănătos nu este bun. El nu este interpretabil, ci doar anormal de singur printre toate figurinele cu mersul ca niște gâște prin ceața socială.
A cincea regulă ar fi privirea. Întotdeauna în jos, apăsată de griji, ca nu cumva să’ţi arăți posibila urmă de demnitate ce ţi’a mai rămas după ce tot creierul a primit imprimeuri sangvine de crepusculi pseudo-renascentişti.
A şasea regulă, minciuna. Minciuna nu ca ordine, ci ca dezordine. Ea nu are voie să dispară de pe iluminatul tău chip absolut inovator şi nou. Altfel nu ai putea fi interpretat. Sinceritatea nu ajută la nimic.
A şaptea regulă. Madonna. Imnul. „i’m a material girl in a material world”. Dacă nu îl înţelegi, nu ai ce căuta în mult prea luminata şi adevărata realitate.
A opta regulă. Nimic nu e la voia întâmplării. Totul are motivaţii. Altfel, devine absurd. Şi, hai să fim serioşi, absurdul nu are ce căuta in realitate, NU?
A noua regulă. Totul de mai sus se amestecă până la omogenizare. Se formează un aluat care îţi va ţine de foame. Şi, în mod categoric, îţi va fura şi somnul, oferindu’ţi nopţi pline de gânduri ce sar ca reminiscenţe ale celui care ai fost cândva, de mult, într’o cu totul şi cu totul altă realitate.
A zecea regulă. Eşti obligat să mori. Asta doar ca să îţi dai seama de minuscula ta existenţă, total inutilă şi ştearsă.
luni, iulie 06, 2009
calut ravasit de soarta optionala
el calul.
a mancat într'o buna zi si gata.
calul era fericit.
fericirea e o opţiune.
el calul.
a cunoscut o iapă si gata.
calul iubea.
iubirea...o altă opţiune.
el calul.
îi era sete, a băut apă si gata.
calul era mulţumit.
si mulţumirea e o opţiune.
el calul.
îi era frică, a lăsat capul în jos si gata.
calul a murit.
moartea e o altă opţiune.
a mancat într'o buna zi si gata.
calul era fericit.
fericirea e o opţiune.
el calul.
a cunoscut o iapă si gata.
calul iubea.
iubirea...o altă opţiune.
el calul.
îi era sete, a băut apă si gata.
calul era mulţumit.
si mulţumirea e o opţiune.
el calul.
îi era frică, a lăsat capul în jos si gata.
calul a murit.
moartea e o altă opţiune.
vineri, mai 29, 2009
valuri
am aruncat o piatra in balta.
si piatra a facut
tusti tusti tusti
si a cazut.
piatra s'a'necat.
nu pentru mult timp.
poate.
stiu sigur ca valurile au vibrat.
joi, mai 28, 2009
mai
am strans în brate un copac.
am strans în braţe cu atata ardoare ca infrunzea.
si frunzele plangeau a compot.
a ceai.
a miere.
a lapte.
copacul moare.
incet incet se duce.
se duce spre ceea ce noi muritorii de rand numim
înviere.
am strans în braţe.
de fapt, nu.
am fost strans în braţe.
de un copac.
copac ce abia aştepta sa mă găsească.
fără mine nu putea infrunzi.
fara mine frunzele nu puteau plange.
acum
acum
copacul a murit.
dar maine...
maine...
miercuri, mai 13, 2009
a stat ... stă ... va sta ... SĂ PLOUĂ !
cronică a spectacolului - Ioana Petcu ( http://ioanapetcu.blogspot.com )
pe www.altiasi.ro
http://www.altiasi.ro/teatru/trois-femmes-et-un-homme
în toţi stă să plouă un pic.
şi dacă nu plouă, bate vântul...ninge...
din când în când.
în mine stă să plouă de cel puţin trei ori pe zi.
am reuşit,
sper ...
vreau să cred ...
să arăt că tuturor în suflet le mai
stă să plouă.
cel puţin în bAr HaNd
sTă Să pLoUă ! de Lia Bugnar
Irina Scutariu - Pety
Laura Bilic - Cuce
Bianca Ioan - Gena
Bogdan Cantauz - Paul
un spectacol de florin.caracala
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
