luni, iulie 06, 2009

calut ravasit de soarta optionala

el calul.
a mancat într'o buna zi si gata.
calul era fericit.
fericirea e o opţiune.

el calul.
a cunoscut o iapă si gata.
calul iubea.
iubirea...o altă opţiune.

el calul.
îi era sete, a băut apă si gata.
calul era mulţumit.
si mulţumirea e o opţiune.

el calul.
îi era frică, a lăsat capul în jos si gata.
calul a murit.
moartea e o altă opţiune.

3 comentarii:

Bianca Ioan spunea...

In aceasta poezie, poetul isi exprima in mod direct sentimentele, trairile,(etc.) asfel putem spune ca acest text apartine genului liric.
In prima strofa, poetul ne vorbeste despre necesitatea hranei in viata animalelor, necesitate care mai apoi dce la o stare anume aceea de fericire. [nu stim sigur daca poetul se aseamana pe el insusi cu un si anume cal...dar avem libertatea sa banuim]. Prima strofa se incheie cu versul numarul 4 "fericirea e o optiune" care poate insemna o concluzie la care a ajuns poetul in urma unor lucruri care i s-au intamplat lui, dar cum nu putem decat sa banuim asta, vom sublinia faptul ca observam implicarea subiectiva in propria creatie, ca doar n-o fi spus calul fericit ca a optat el sa fie fericit, sau cine stie?
In a doua strofa, calul evolueaza in constructia sa sufleteasca(putem chiar afirma intr-un caz dus la extrem ca intreaga poezie este defapt un bildungsroman). El porneste spre nemarginitele taramuri ale iubirii, cunscand pe cineva din lumea lui: o iapa! observam din nou, obsesia poetului pentru optiuni, si obsesia de a face din orice, o optiune. Ultimul vers releva si el implicarea subiectiva a poetului ca doar nu, Doamne ferste nu a optat bietul cal singur singurel.
A treia strofa, aduca in prim plan o actiune foarte simpla (aceea de a bea apa), dar care in mod imprevizibil induce o alta stare omeneasca (ma iertati) calului:multumirea. poetul conchide din nou cu propria concluzie de viata la care a ajuns, evidentiind din nou obsesia sa pentru optiuni!
A patra strofa il personifica pe cal pana in maduva oaselor, zbuciumul interior al calului dupa ce mananca, iubeste si bea apa, se iveste sentimentul fricii, ultima suflare cu capul in jos....calul moare! ultimul vers, asa cum ne-a obisnuit poetul conchide intreaga poezie spunand ca "moartea, este o alta optiune".
In ceea ce priveste versificatia, poetul respecta regulile propriei sale vieti (banuim doar, desigur)bagandu-si p[icioarele in orice fel de regula. Cu toate acestea putem observa existenta a patru catrene si sa nu uitam de motivul calului, al cuvantului repetitiv "gata", si al folosirii verbelor la timpul trecut. Toate acestea denota o revolutionare a stilului in poezia romaneasca, insa cu o incadrare intr-o forma anume a acestor versuri-metafore.
Florin Caracala ramane in tezaurul poeziei romaneste, unul dintre cei mai mari poeti, datorita modului in care acesta, prin poeziile lui, il face pe cititor sa calatoreasca intr-o lume imaginara, extraordinara. Nu pot decat sa ma bucur ca exista metaforele...si ca intr-adevar oamenii astia care scriu, nu scriu din ce traiesc ei..nimic nu e personal si individual...totul este ceva inventat, de-asta sunt si apreciati, ca mintea lor poate sa inventeze asemenea metafore! extraordinar!

Anonim spunea...

ti-a placut muuuuuuuuuuuuuuult ISTORIA UNUI CAL lame.

Anonim spunea...

Revizuire la comentariul colegei Bianca Ioan - marele poet Florin.Caracala apeleaza la o regula tipica simbolismului, creand prin repetitie si paralelism sintactic un efect eufonic demn de invidie ce transcede cotele galopante ale anonimelor doleante catre afirmare prin improscarea anonima cu balegar